Oldtimer

Cele 4 mărci germane care au marcat al doilea război mondial:
NSU, BMW, DKW, ZUNDAPP. Toate cele 4 mărci au fost forţate de  Wehrmacht  să construiască adevărate maşini de luptă! 


1. NSU KETTENKRAD
Motocicleta militară cu şenile ("Strămoşul ATV-urilor")

Celebra uzină germană NSU a proiectat special pentru război 3 modele remarcabile: NSU 251 OSL SS (1936-1942) 10cp, NSU 500 SS (1932 - 1942) model special pentru militarii curieri, cea mai uşoară şi rapidă motocicletă a războiului şi NSU KETTENKRAD (motocicleta cu şenile) , cel din urmă model fiind o revelaţie a tehnologiei la sfârşitul  războiului.

NSU Kettenkrad folosit pentru transportul cablurilor de comunicare
pe frontul de cucerire al Rusiei 1944

Motocicleta a fost gândită special pentru frontul de est şi s-au produs în jur de 8.800 de bucăţi. Inginerii de la NSU au apelat la motorul de opel 1478 cc, 36cp (47cp versiunea de la sfârşitul războiului), deoarece la acea vreme fabrica dispunea doar de motoarele NSU 500 şi 600 cc, care erau prea mici pentru caroseria de  1325 kg. Cu motorul de Opel întreaga maşinărie atingea cu succes viteza de 80 km/h.

Schiţa tehnică din primul manual livrat pe front în anul 1942

Detalii tehnice: lungime 3m, lăţime 1m, instalaţia electrică Bosch pe 6 volţi, motor Opel Olympia1478 cc, 36/47 cp, 80km/h, şenilă 25mm cu tălpi de cauciuc (opţional) , putere de urcare pe pantă de nisip 24 grade, 2 rezervoare de benzină a câte 22 litri poziţionate în sânga şi dreapta şoferului, 3 persoane (şoferul plus 2 persoane în spate), cutie de viteze cu 4 trepte (3 pentru înainte şi 1 în spate), raport de compresie 1:6, carburator Solex. Modelul a fost proiectat pentru a intra într-un avion militar tip Jukers JU 52 cu care erau transportate pe frontul de luptă.

Kettenkrad şi Jukers JU 52

Cele mai multe modele au fost livrate cu o remorcă specială pentru transportul de combustibil. Spre sfârşitul războiului, Kettenkrad a fost folosit pentru transportul soldaţilor prin zonele mlăştinoase ale Rusiei şi pentru tractarea avioanelor de vânătoare la manevre prin aeroporturi pentru a  reduce consumul de combustibil.

NSU Kettenkrad în pădurile Rusiei

Anumite surse menţionează faptul că  Kettenkrad a fost folosit şi în ocuparea Africii, fiind foarte puternic şi rezistent la nisip era utilizat la tractarea tunurilor.

NSU Kettenkrad tractând cu uşurinţă un tun de artilerie

 După război, începând din 1944 şi până în 1949, uzina NSU a mai fabricat cca 550 bucăţi pentru uzul agricol al Germaniei.




2. BMW R71
Forţa şi viteza de deplasare a infanteriei uşoare germane în anii 40!
Modelul a fost produs între anii 1938 şi 1941 şi a fost cea mai rezistentă motocicletă folosită de Wehrmacht, Luftwaffe şi SS la o scară foarte largă. La sfârşitul războiului, fabrica BMW a trecut prin mai multe incendii, fapt care a condus la pierderea unor dosare cu evidenţele de fabricare ale modelului R71 - din mai multe surse se cunoaşte că numărul bucăţilor produse ar fi fost în jur de 3500 buc.

BMW R71 în stare originală

La cerinţele Wehrmacht-ului, constructorul a proiectat modelul R71 cu mai multe îmbunătăţiri: cadrul din ţeavă ovală de oţel ca să reziste la o sarcină mai mare (3 persoane, 4 canistre cu benzină, muniţie, armament), motor cu sistem de ungere avansat (la vremea aceea s-a aplicat primul sistem de ungere prin picurare care era superior celui prin barbotare - cerinţele au fost pentru cucerirea ţărilor calde din Africa), instalaţia electrică Bosch era pe 12 volţi, supape "aeriene amplasate în cilindru" în partea superioară a pistonului pentru a reduce încălzirea motorului...etc.

R71 utilizat la invazia Africii

Detalii tehnice: motor 4 timpi boxer twin-2 cilindri, capacitatea 746 cc, 22 cai putere, viteza maximă 95 km/h - 56 km/h în varianta cu ataş, consum economic de 4,5 L/100 km, greutatea 360 kg , sarcina maximă încărcată 800 kg, cutie de viteze cu 4 trepte + marşarier, rezervor de benzină de 14 litri, preţ de vânzare în Germania 1.595 (reichmarks), iar în America 3.970 (dolari americani).

R71 la încercări extreme

Povestea merge mai departe...
Modelul R71 fiind cea mai rezistentă motocicletă a războiului, a fost şi cel mai copiat model din lume. În urma Pactului Ribbentrop - Molotov încheiat la Moscova între Hitler şi Stalin în anul 1939 (tratat care prevedea printre alte obiective şi transferul de tehnologie între state), ruşii au produs modelul M72, copie fidelă a motocicletei R71. Acesta s-a fabricat în Ucraina până în anul 1978 după care a apărut modelul Ural. În USA Ministerul Apărării a cerut companiei Harley Davidson să producă un model asemănător cu BMW R71, rezistent şi fiabil. Harley Davidson avea proiectat modelul militar VLA, dar acesta nu se ridica la performanţele lui R71 - era mult mai lent, şasiul mai slab, motorul nu făcea faţă la condiţii extreme, iar întreţinerea era mult mai costisitoare. În anul 1942 Harley Davidson a început producţia modelului XA, copie fidelă a lui R71, doar că motorul avea performanţe puţin mai mici. S-au produs cca 1.000 de bucăţi. În anul 1050 Stalin livrează aramatei chineze mai multe motociclete M72 pentru dotare. În anul 1957 chinezii încep producţia motocicletei militare Chang Jiang 750 XIE de asemenea copie fidelă a modelului R71. Fabricarea modelelor XIE a durat până în anul 1971, după care au schimbat capacitatea motorului de la 749 cc la 900 cc şi câteva componente ale şasiului. Nu se ştie numărul de bucăţi produse de ruşi şi chinezi.

Forţele SS în R71 pe străzile din Berlin

Revenind la tehnologia electrică germană (modelul R71 a fost prevăzut cu instalaţie de 12V Bosch) se pare că americanii, ruşii şi chinezii nu au reuşit să copieze instalaţia şi alternatorul inginerilor de la Bosch. Toate copiile au fost construite cu instalaţie de 6volţi.



3. ZUDAPP KS 750 SS
Cea mai puternică motocicletă off-road a armatei germane din anii 40! Prima motocicletă cu tracţiune pe ataş şi cu diferenţial blocabil. KS 750 SS a fost cea mai utilizată motocicletă de către armata germană în incursiunile de invazie a ţărilor din Europa. La cererea Wehrmacht-ului marca Zundapp a fuzionat cu marca BMW realizând împreună cel mai reuşit model enduro militar: KS 750 SS model din care au fost fabricate peste 20.000 de unităţi.

Zundapp KS 750 SS off-road - modelul original

Inginerii de la ambele fabrici au folosit cele mai bune componente de modele BMW R75, KS 600 şi KS 750, iar pentru performanţele off-road s-au adus următoarele îmbunătăţiri: cilindrii au fost ridicaţi cu 5 grade comparativ cu modelul R75, garda la sol a fost înălţată cu 7 cm, şasiul a fost construit mai lat încorporând  rezervorul de benzină, tracţiunea pe roata din spate şi pe roata ataşului cu diferenţial blocabil, cauciucuri cu crampoane, suspensia pe faţă şi la şa, arcuri mai lungi. Motorul dezvolta 26 de cai putere la 4.000 turaţii/min şi îşi transporta masa proprie de 420 kg fără probleme. Peste greutatea sa, motocicleta cu ataş mai suporta 500 de kg, adică 3 soldaţi echipaţi cu muniţie şi armament, 4 canistre de benzină, roată de rezervă, suport de mitralieră de campanie şi gamelele cu mâncare.

Viteza maximă pe autostradă era de 95 km/h, iar cea minimă pentru marş de 3 km/h. În urma comenzii către fabricant a Biroului de Ordonanţă Militară de la Berlin, de a consolida toate componentele (furcă faţă, şasiu, transmisie, etc) KS 750 a devenit foarte grea, dar foarte sigură în acelaşi timp. Levierele de comandă ale ghidonului (ambreiaj şi frână faţă) au rămas neschimbate - ele pornind de la extremitate spre far pentru a nu se rupe în contact cu solul.

Pentru a rezista la condiţiile extreme de căldură, din motor au fost eliminate piesele de frecare tip cuzinet, acestea fiind înlocuite numai cu rulmenţi. Paletele de răcire ale cilindrilor au fost mărite pentru o răcire mai bună. Carburatorul Solex a fost modificat pentru o alimentare mai rapidă. Diferenţialul blocabil transmitea puterea astfel: 70% roata spate şi 30% roata ataş. La vremea anilor 40 KS beneficia de cea mai avansată tehnologie din industria moto militară a Germaniei.


4. DKW 350-1 NZ
Cea mai manevrabilă motocicletă a armatei germane!

În anul 1943 Wehrmacht-ul  a dorit o motocicletă mai potrivită pentru armata germană, o bicicletă mai manevrabilă pentru soldaţi. Fabrica Auto Union DKW a ieşit cu modelul 350-1 NZ - prototipul acestei motociclete militare a fost inventat, de fapt, în anul 1939.

DKW NZ 350-1 varianta originală

NZ 350-1 a fost construit pe platforma motocicletei civile NZ 350 doar cu câteva modificări suplimentare. În realitate, nu există diferențe foarte multe, iată câteva: apariţia unui suport pentru masca de gaze pe rezervorul de benzină, schimbător de viteze la mână şi la picior, genţi laterale din piele, o singură şa. La motor modificările au fost mai consistente: putere 11,5 cp la 4.000 turaţii/minut, carburator Bing cu supape canelate, paletele de răcire ale cilindrului mai mari spre evacuare. 

Finisajele modelului au fost dintre cele mai bine realizate în anii 40

Viteza maximă era de 105 km/h pe autostradă, iar greutatea de 165 kilograme. S-au fabricat 12.000 de bucăţi în perioada 1943 - 1945. Modelul NZ 350-1 a fost şi este confundat în multe cazuri cu modelul civil 350.

DKW NZ 350-1 în Balcani

 NZ 350-1 a fost utilizat la cucerirea Franţei, invazia Rusiei şi a Balcanilor, fiind la dispoziţia trupelor terestre de mare viteză. Pentru cele trimise pe frontul de est s-au aplicat cîte două racle metalice la intrarea lanţului de transmisie în carter pentru a curăţa noroiul îngheţat ce putea intra în motor. Modelul s-a produs în toate variantele de culori: gri închis pentru trupele Whermacht-ului, bej numit Sahara pentru Africa, negru-gri închis pentru trupele Luftwaffe (forţele aeriene).

Model cu ataş restaurat

După retragerea trupelor germane din Rusia, poporul sovietic a pus mâna pe multe unităţi care au rămas pe frontul de luptă. În urma unor cercetări amănunţite, inginerii sovietici au reprodus motocicleta oferindu-i un nou nume IJ Festival 350. În prezent modelul NZ 350-1 a rămas foarte apreciat de colecţionari şi de cunoscătorii fenomenului moto retro: manevrabilitatea, puterea şi stabilitatea motocicletei i-au oferit un loc de cinste în opinia multor cunoscători.

Radu Zarnescu